Realitatea virtuală constă în generarea unui spațiu tridimensional simulat pe care îl poți explora prin diverse dispozitive – căști speciale, controlere, senzori de mișcare. Ideea e să îți ofere iluzia că te deplasezi într-o lume digitală, iar simțurile tale să fie parțial sau total imersate.
Această tehnologie mizează pe un computer puternic, dar și pe un display montat foarte aproape de ochi, care afișează imagini stereoscopice. Senzorii de mișcare (giroscop, accelerometru) detectează în ce direcție întorci capul și ajustează perspectiva grafică în timp real. Astfel, te simți transpus în altă realitate, chiar dacă te afli în propria cameră.
Astăzi, tehnologia VR este destul de dezvoltată, însă acest lucru este valabil doar dacă ne raportăm la ultimii ani. Cum era în trecut, însă? Care au fost primii pași în VR?
Istoria realității virtuale
Istoria realității virtuale a început cu mult înainte de apariția noțiunii de „VR”. Încă de prin anii ’50, inventatorul Morton Heilig a conceput un aparat numit Sensorama, proiectat să ofere utilizatorului imagini 3D, sunet stereo, vibrații și mirosuri. Deși era un dispozitiv mecanic cu o tehnologie limitată, a reprezentat un prototip al conceptului de „imersie”. Sensorama nu a avut succes comercial, dar a deschis drumul spre ceea ce tu vezi astăzi în universul VR.
Mai târziu, prin anii ’60, Howard Rheingold și alții au explorat moduri de a folosi calculatoarele pentru a simula medii interactive. NASA a devenit interesată de antrenamente în spații virtuale, ceea ce a generat un buget consistent pentru cercetări. Așa a apărut ideea de a utiliza căști cu afișaj, conectate la senzori de poziție, pentru ca astronauții să exerseze manevre înainte de misiuni reale. Această abordare a adus un progres rapid în domeniul simulărilor, pentru că implicarea agențiilor guvernamentale și militare a injectat resurse financiare și tehnice considerabile.
Prin anii ’80, Jaron Lanier, un pionier recunoscut în acest sector, a popularizat termenul „Virtual Reality.” El a fondat compania VPL Research, specializată în mănuși și căști VR, încercând să ofere produse comerciale. Nu prea au existat, pe atunci, putere de calcul suficientă și ecrane cu rezoluție ridicată, așa că experiența nu era grozavă. Cu toate acestea, conceptul de VR intra în mentalul colectiv, iar revistele de tehnologie începeau să discute despre potențialul noilor dispozitive. În deceniile ce au urmat, marii producători de electronice au încercat să dezvolte propriile soluții. Un exemplu ar fi Nintendo Virtual Boy (1995), care s-a dovedit mai degrabă un eșec – dar a rămas o demonstrație timpurie a felului în care companiile încercau să aducă VR în casa fiecăruia.
De ce te-ar interesa realitatea virtuală?
Dincolo de aspectele comerciale și de divertisment, VR este relevantă în multe contexte. Abordând-o, ai ocazia să descoperi soluții practice pentru educație și formare, te poți familiariza cu instrumente utile în proiectare și, în același timp, te bucuri de experiențe imersive care extind limitele imaginației. Uneori, ești tentat să crezi că realitatea virtuală e doar un moft tehnologizat, dar are o componentă pragmatică substanțială.
Nu toți sunt convinși că VR va schimba complet modul în care trăim, dar există semne clare că astfel de tehnologii vor fi integrate treptat în multiple sectoare.
Nu e exclus ca, în viitor, realitatea virtuală să se extindă prin senzori tactili avansați, astfel încât experiența să includă simțul pipăitului, iar simulările să fie și mai convingătoare. Cercetările actuale indică posibilități de a stimula anumite puncte pe piele pentru a crea iluzia unor texturi sau a unor contacte fizice. Deja se utilizează costume haptice pentru aplicații militare sau medicale, iar un astfel de echipament ar putea deveni accesibil publicului larg, dacă cererea se menține la un nivel ridicat.
Dacă încă nu ai testat realitatea virtuală, la VirtualReality o poți face la costuri atractive. Te poți juca sau poți descoperi lucruri cu adevărat interesante într-o sesiune de câteva zeci de minute.